un mugur de liliac zâmbeşte
în timp ce doi pisoiaşi se joacã cu stelele
ca şi cum lumea nu e mai mare
decât un fotoliu într-o bucãtãrie
îmi las mâna sã judece un moţ de cãciulã roşie
ca pe o nadã pentru lãbuţe iscusite de motãnel
şi mã simt numai copt pentru funcţia de bunic
exersez într-un colţ de bucurie
precum un moş crãciun începãtor
amestecul de primãvarã şi sãrbãtori de iarnã
ca pe un viitor patent de amintire
ca pe un acord între fulgi şi flori de zarzãr
iar dincolo de cerul acesta frumos şi înflorit
o crãiasã suferã de gaurã în inimã
suspinã dupã un pic de nea
cât a aduce înapoi omul de zãpadã
cu tot cu nasul lui roşu
ca de moş crãciun
