precum un cuplu înghesuit într-o camerã obscurã
care într-o chinuitoare cãutare de luminã
îşi lovesc inimile ca pe douã pietre de cremene
mã chircesc absurd într-un colţ de amintire
respir într-o pungã cu fãrâme de vis
şi sparg farfurii albe pe un culoar negru
ca într-un sirtaki din ce în ce mai aprig
te prind mã prind şi ridic spre cer speranţa
cât sã îmi alung lacrimile care mã îneacã
apoi mã afund într-un leşin ciudat
precum o moarte neterminatã
de unde privesc cu un calm ca din altã lume
trupul îngheţat de teamã
ca pe o eliberare
ca pe o renunţare la chin
