mai bine fãrâme de carne pe un caldarâm egal
gunoi menajer împrãştiat spre gloria salubritãţii
hranã pentru ciori şi pescãruşi de trotuar
aşa cã renunţ la barierele bunului şimţ
şi-mi las inima sã zburde de nãlucã
din frunzã-n stâncã pe o floare de colţ
oricum libertatea aceasta televizatã nu e decât o constrângere
din ce în ce mai oficialã
din ce în ce mai patentatã
de toţi idioţii care se privesc în oglindã
atunci când declamã la ceas de searã idealuri despre idealuri
iar decât sã cad în vraja strãzii anonim
mai bine nenãscut sau mort în şoaptã
cât sã nu mai conteze niciodatã speranţa
tîrfa asta idioatã care încã mi-o trage
cu seninãtatea unei nimfomane
iar dintr-un ochi de uragan domestic
doar paşii tãi vor rãsuna etern
pe cristalul minţit al ferestrei liberei prãbuşirii
pe care mi-am întins cu grijã timpanele
spre a-mi asculta atât de firesc
ţipãtul de naştere
