în miezul de stea din ohii tãi
se aude cântatul reginei nopţii
ca o chemare suavã de îngeri
undeva între douã inimi flãmânde
se ospãteazã un ren cu botul roşu
parcã rupt din cine ştie ce întindere albã
unde pânã şi vulcanii erup imaculat
iar lupii urşii vulpile
chiar şi balenele
refuzã culoarea
pe când soriceii dalbi
ronţãie în şoaptã fulgi de nea
între lunã şi noi doar un motan alb
poate şi un pic din troia
cât sã parã de lemn toţi lipiţanii
iar caleştile colorate de curcubeu
vii precum vrejul dovlecilor fermecaţi
crescuţi din cenuşa poveştilor
ne aşteaptã sã visãm lumea
