precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeţi suflate de un vânt întunecat
pe o plajã unde încã învãţ sã împart nisipul
cu o scoicã standard
doar un pic ruptã din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cãrare
între douã lumi imposibile şi o utopie verificatã
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puţin un nebun
care a crezut în ea
iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tãrâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat sã mãsor infinitul cu şchiopa
dar o fac cu toatã convingerea
ca şi cum din slova aceasta
s-a putea naşte fericirea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte frumos !
2.
Tu scrie cãci poate s-o schimba ceva, mãcar vom citi ceva frumos.Şi azi un pic, mâine un pic, poate ne-om face îngeri!
