mi-aş dori ca îmbrãţişarea ta sã fie definitivã
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrãţişare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe
ştiu cã nu crede nimeni
dar prin îmbrãţişãri succesive
se leagã şi universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fãrã sã cadã printre nori
iar eu nu îţi cer decât sã accepţi
cã orice extemporal la îmbrãţişare
nu se poate fãrã probã practicã
oricât de dureroasã ar fi trecerea
în afara timpului
Marele cotangenta dornic de-o îmbrãţişare! Tu însuţi dai versului tãu o îmbrãţişare irezistibilã, alãturi de care orice altã tentativã pãleşte. O colegialã îmbrãţişare şi de la mine!