sã cadã cerul peste toate culmile
culmea culmilor e tot o nesãtulã poftã de-a mea
şi infinitul
şi
de ce sã nu cadã şi el
ce ar putea avea împotriva vrerii mele
nici mãcar nu se poate defini
e ca şi cum n-ar fi decât o iluzie
cum visez şi eu cã sunt nemuritor
şi apoi mã nasc
chiar şi atunci când nu am nicio dorinţã
nici nimic împotrivã
oricum nu am nimic
nici împotrivã nici deopotrivã
adicã un fel de a duce dorul
de niciunde spre nicãieri
prin iubiri succesive
concentrice
din ce în ce mai ample
din ce în ce mai de nestãpânit
aproape imposibile absurde reduceri de relativ
într-un amãgitor joc de-a cercul
dintr-o picãturã care a uitat legea... şi zboarã
aerodinamic sau nici mãcar
dinspre centru înspre nemãrginire
fãrã nici o frecare
ideal
