cuvinte virgine
cu timiditate, cu tremur de plop
ca pe un jurãmânt de frãţie
îmi leg sângele fierbinte cu seva pãmântului
cât încã mai fac fotosintezã cu luna
si-mi cântã cucii a cuiburi strãine
nu bãnuiesc toamna de tristeţi
şi nu condamn frunzele, nici rãdãcinile
nici mãcar acest sãrut pãtimaş adus cerului
îmi place însã sã dansez înfiorat cãderea frunzelor
prin tãcerea din strigãtul sec
al copacilor retezaţi de iarnã
apoi mã învelesc cu omãt
şi visez cald reîntâlnirea cu fluturii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vers consistent, metaforic, frumos! Mereu te citesc cu drag!
