poate de aceea fug din faţa cuvintelor
ocolesc sã privesc noaptea cerul
iar asfaltul parcã îmi arde sub tâmple
de dorul câmpiei
de dorul florii-soarelui
îmi ascund ţipãtul
ca pe o vinã absolutã
doar ecoul revine din adâncul inimii
ca dintr-un puţ fãrã fund
ca dintr-o altã lume
inocentã
pierdutã
aproape translucidã
listez sunete imposibile
ca pe o declaraţie a surzilor
apoi rãstorn visele într-o iesle de pegas
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Când într-adevãr citeşti o asemenea poezie ,te fereşti sã nu striveşti cu gândul vreun cuvânt ,pentru cã în construcţia ei,nici nu trebuie adãugat ceva ,nici nu trebuie luat,este ca un tablou de care trebuie doar sã te minunezi !Atunci când scrii cu simţirea,în linştea virginã a naturii,este musai sã pãtrunzi fiorii emoţiei. Foarte bun poem !
2.
'listez sunete imposibile
ca pe o declaraţie a surzilor
apoi rãstorn visele într-o iesle de pegas'
Frumos! Aam citit cu placere.
