de fapt nu mã sufocã strãzile înţepenite
nici semafoarele parcã mai mereu pe roşu
cum orice barierã coborâtã e doar o întâmplare
nici nu mai ştiu dacã nefericitã
nu port prin inimã nimic din liniştea cãii lactee
doar câteva dâre luminoase de stele cãzãtoare
şi un pic din ecoul sec al cãderilor în mine
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Salutari, Tudor! Fain vers! Ne citim aici, ne citim pe fb...ce bine ca esti!
Îmi plac ultimele trei versuri care exprimã de altfel şi starea ,puţin defensivã a momentului scrierii,poetul trece în revistã câteva imagini mai pãmântene (într-o doarã) dupã care este atras de frumuseţea astralã,subliniind imaginara cãdere a ecourilor stelelor în propria-i fiinţã. Frumos şi fericit moment ales ,profund şi bine gânditã strategia inspiraţiei.
