şi fãrã dresor şi fãrã muzicã
iar vântul se strecoarã prin coamele lor
se prinde sãlbatic în galopul sufocant
şi parcã nisipul înfloreşte albastru
ca sub fiecare din îmbrãţişãrile noastre
cu valul cu noaptea cu luna cu scoicile
acum scoicile dorm pe o lingurã de mãlai
într-un pahar din faţa oglinzi nefermecate
pe faţã curg râuri de lacrimi
le adun în chiuveta aceasta albã
sã am şi marea aici
unde copitele se mai aud încã
dar parcã din ce în ce mai departe
piano pianisimo
şi totuşi pe plaja unde ne-am lãsat urmele
nici mãcar uraganul nu le mai poate separa
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tot caut printre apariţiile noi ceva sã mã facã fidel lecturii şi gãsii aici imagini care-mi captarã atenţia pentru cã se vede muncã şi o altfel de abordare a încropirii versului! O lecturare a ceea ce se scrie astãzi(scriere de calitate)te-ar apropia şi mai mult de adevãrul pe care eu l-am descoperit,îmi place dar dacã ajungi sã-l şi exprimi ,eşti deja împlinit.Ai o mare ambiţie şi vreau sã te vãd alãturi de cei care astãzi se joacã cu versul!
