apollo suspinã pe-un fluture lirã afrodite
pe ritmul florilor de mãr
într-o veşnicã grãdinã ele sunt clipa
la urma urmelor fluturii nu zboarã niciodatã
doar se lasã dansaţi de flori în cãutarea luminii
apoi învaţã cerul cum sã deseneze curcubeul
printre lacrimi amare
iar din inima lor curge nectarul
din care pânã şi zeii sorb fericirea
însã pe oceanul cunoaşterii sunt caravele întrebare
sub fiecare deşert izvoare limpezi şi reci
iar pe cerul nopţii sunt miliarde de miliarde de stele
care se dãruiesc aiurea pe o flacãrã
cu disperare
ca şi cum ar face dragoste cu întunericul
