am sacrificat câteva caiete de matematicã
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper sã nu mai aterizeze niciodatã
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima datã
încã mai ştiu sã fac crucişãtoare
cuirasate şi tot felul de monitoare
închizând ochii
vãd speranţa cu toate pânzele sus
şi pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fãrã escalã în lumi noi nouţe
unde pot fi zeu pentru o zi
sã fac trafic cu bãştinaşii
sã le ofer câteva iluzii
despre viaţa de dincolo de moarte
tot de copil nu ştiam unde începe realitatea
şi nici acum nu mã intereseazã
ce a fost fluturele înainte de a fi aşa frumos
şi oricum nu aveam nevoie de un titanic
ca sã aflu cât de adâncã e deznãdejdea
