cu o anume indecenţã zgomotoasã
ca pe la un show pãcãtos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodatã pionii inutil
fiecare jertfã e un pas înainte
spre singurãtate
locul unde sunt în sfârşit învingãtor
aici amestec lacrimile într-un singur sens
sã nu se taie fericirea asta atât de absurdã
dupã aceea înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele sã gãsesc sprijin înãlţimii
în niciun caz pentru steaua polarã
doar nebunului de negru rãtãcit în turnul rece
care încã se mai crede prinţesã
oricum afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrãznesc sã zboare pe orice himerã
