Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	am învãţat în sfârşit sã râd precum dacii

sunt pregãtit sã întâmpin toate dezastrele nu mai clãdesc aiurea baricade nu mai vreau sã obosesc privind lumea la microscop caut vârfurile de unde sã vãd totul ca în palmã ca pe un destin gata desenat ca pe o cãrare fãrã alternative înainte de a închide ochii pentru veşnicie

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E-adevãrat; evitarea greşelii e lecţia de viaţã a omului inteligent! ”..nu mai clãdesc aiurea baricade”, ce cautã perfecţiunea necesarã cursului normal al vieţii.Vers cursiv,instructiv,bine realizat.Permite-mi sã clasific valoarea.9,4.
2.	Dar nu am zis sa nu luptam! Eu, intr-un moment din viata am observat ca, desi ma straduiam sa ma opun destinului, viata si-a urmat cursul ei. Mai devreme sau mai tarziu, viata te aduce tot acolo unde iti era destinat sa ajungi. Asa ca am invatat sa nu mai lupt in razboaiele care nu-mi apartin. Si nu e pesimism, elbi! E doar bucuria ca am inteles ceva din tot zbuciumul acesta.	cotangenta
3.	Si totusi viata-i o lupta, sa luptam pana la capat!	Nicu Constantinescu
4.	Nu-mi place pesimismul ãsta taman acum la început de primãvara... Pe de altã parte...ochii ne se închid pentru veşnicie, cel mult se deschid pentru aceeaşi perioadã...Fii bãrbat Tudore, aşa e pânã la capãt!	elbi

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]