dar pânã şi ghioceii sunt trişti azi
de la bulb pânã în cer
nu cã ar mai aştepta ceva de la primãvarã
s-au obişnuit sã fie rupţi şi vânduţi la colţ
pe o amãrâtã de para chioarã
doar eu mai sap cu degetele îngheţate
ca şi cum sub ghiocei aş gãsi liniştea
poate cã dincolo de neant
când atomii mei se vor împãrţi cumva impar
precum petalele albe verzi la infinit
poate cã mãcar acolo o sã-mi fie cald
