nici mãcar atunci când nu voi mai fi
o sã las cumva sufletul sã se joace la nesfârşire
de-a-prinselea de-a v-aţi-ascunselea
ori sã sarã într-un râs şotronul printre zodii
şi-am sã strig de nebun prin tot universul
te-am pãcãlit iubito
nu ştiu sã fac cercuri fãrã tãgadã
dar fac nişte tumbe aproape perfecte
nu ştiu nici mãcar de ce râd când iese soarele
dar mã simt pregãtit sã privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aş mai naşte de o mie de ori fãrã sã vreau ceva
doar aşa sã mã mai pot întreba odatã
de ce e lumea aşa perfectã
iar noi niciodatã mulţumiţi
