aştept în fiecare zi la aceaşi orã pe acelaşi peron
cu sufletul suflecat ca de varã
doar doar o sã apari din nou zâmbind
între timp numãr buburuze şi desfac margarete
într-o veşnicã repetare neanticã
cât sã-mi dea dumnezeu de urmã
iar inima asta nebunã bate în cerul cerurilor
şi nu cad stele şi nu se scuturã nicio cometã
nici mãcar luna nu se clinteşte dintr-un pãtrar
doar doi licurici se opresc obosiţi pe o frunzã
cât sã-şi tragã un pic sufletele
înainte de a redeveni gâze odatã cu lumina zorilor
dimineaţa îmi culc visele
le cânt aşa frumos despre tine
cum numai în gând mai pot
