într-un fel sub fiecare stea este un alt cer
iar zeii privesc neputincioşi
cum olimpul se face nisip sub valul gândurilor
cresc lumi noi din sânge albastru
prin vene translucide
iar inimile svâcnesc lirã sub asaltul cuvintelor
pe când fiecare soare învaţã sã se ascundã
ba dupã nori ba dupã degetul arãtãtor
aproape acuzator
în locul unde unicitatea cautã diversitatea
sunt mulţimi piramidã sub un cer inutil
gropi nevinovate rãstãlmãcesc lutul
iar un fel de rouã verde aşezatã pe un fir viaţã
sub o suflare de vânt tâmp
e doar o încercare de a opri mângâierea florilor
cu o lacrimã albã
o cruce e durerea
o floare dalbã învierea
iar mie nu-mi rãmâne decât închinarea
chiar dacã într-un fel fiecare om este un vers
din cartea cãrţilor din cântarea cântãrilor
poate şi din cântecul nibelungilor
un fel de odã rotundã
precum un cerc sau o definiţie a perfectului
de fapt un punct
de unde din când în când
cineva rãsuceşte infinitul
ca într-un etern joc amãgitor
în care moartea pare o binefacere
viaţa un blestem ciudat
cu reguli peste reguli şi o închisoare trup
totuşi între degete port fiecare rãstignire
în numele tatãlui al fiului al sfântului duh
amin
