probabil cã nici în cealaltã nu voi fi prea orientat
nu ştiu de ce învãţ punctele cardinale când ştiu steaua polarã
e ca şi când aş învãţa notele dupã ce compun muzica
ascult pãmântul cu inima ciulitã şi adulmec cerul cu ochii
cât sã nu fiu atent la trecerea timpului
aşez apoi cuvintele aşa cum vrea zâna zânelor
unii îi spun muzã
şi caut în spatele petalelor de ghiocel
mugurii dezlegãtori de aripi
nici un om de zãpadã nu mã ascultã
îşi înalţã nasurile roşii şi clevetesc despre alba ca zãpada
despre toţi piticii care nu au auzit de gulliver
iar eu descânt de primãvarã fulgii şi îi transform în siliciu
cât sã fac deşert prin toatã iarna dune lângã dune
printr-o clepsidrã imensã le cern a nemurire
când dinspre cer spre pãmânt
când în sensul în care se închid ochii - a vis
sãtul de fata morgana rãsucesc oazele
le transform în iezere
deschid lumea cu un picior de furnicã
şi fac din toate speranţele un muşuroi
mai târziu cineva îi va spune piramidã
desenez apoi stele pe un cer virgin
un fel de calea robilor spre niciodatã înapoi
cuminte precum o libelulã în cãutarea altei zile
aşez o mie de vieţi într-una singurã
doar sunt un fel de cavaler al tristei figuri
în cãutarea morilor de vânt
