toţi vor sã fie numai verde pentru ei şi întotdeauna roşu pentru toţi ceilalţi supuşi mişcãrii idioate claxoane treceri de pietoni spirale spre nicãieri şi chipiul absurd sub care mai doarme din când în când un vis decedeazã rãstignit la o intersecţie de timp printre saci cu seminţe de gând circulã aliniate ca la o paradã de ziua infinitului mii de furnici roşii cu fundul alb reinventeazã roata a la moulin rouge cu saltimbancii la manivelã pe o punte putredã trei ciuperci atomice şi o lamã desuetã de damasc şi doar un fir de pãr strãduindu-se sã mãsoare egal trecerea dintr-o lume-ntr-alta prin cine mai ştie ce manevre ascunse merele devin roşii şi iar claxoane treceri de pietoni şi tot felul de spirale încã nepregãtite mai tot timpul sufocate de monotonie între douã mãsuri galbene cât sã umplem universul cu nemãrginire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Rareori când citesc poezie modernã. Nu pot sã spun de ce m-am oprit aici. Dar nu jelesc. Felicitãri. Succes!
