nu vreau sã mã creadã nimeni
oricum sunt condamnat prin naştere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rãu de-atât
aşa cã nu propovãduiesc adevãruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni sã-mi rãstãlmãceascã visele
le visez singur şi le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
sã nu mã mãnânce limba sã le povestesc cuiva
de fapt nici nu ştiu ce e mai bine
sunt aşa frumos când sunt naiv încât...
încât mã iubesc şi zorile
sunt convins cã nici dumnezeu nu are nevoie de martori nici de antemergãtori nici de messia
sunt sigur cã nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi amãrâţii ãştia care suferim de moarte
ne visãm nemuritori ori statui
ca sã nu ne moarã egoul niciodatã
