totuşi fiecare în parte cu fereastra lui
ca şi când ne-ar fi prea greu împreunã pe acelaşi caldarâm
într-o linişte orbitoare împãrţim o supernovã
ca pe o ultimã împãrtãşanie
înainte sã ne orbim inimile deschidem larg braţele
atât de larg încât pare cã ne cãutãm suflete unul în altul
apoi cineva va scrie un bilet de împãcare
în loc de obişnuitul bilet de adio
iar trecãtorii vor zâmbi fermecaţi
de cât de albastru ne apasã cerul
