mai pun o minune mai pun un vis şi amestec
doar alchimia asta mã ţine încã treaz
dincolo de logica cutiei
unde îmbin perfect douã planuri la fel de perfecte
cât sã inventez ceva inutil inodor insipid incolor
din doi în doi ca o repetare karmicã
un pic roz un pic bombon un mic papion
şi un ţipãt cât universul dada
la început de început rulez arcul primordial
mã retrag apoi uşor într-o poziţie privilegiatã
şi mã fac cã nu existã perpetuum mobile
tac precum tace mai tot timpul neantul
ascut creionul de contabil
aproape identic cu cele de miliţian
scuip în capul lui şi apoi închei procesul verbal
din pãcate ştampila de conformitate
a râmas în laboratorul primului impuls
iar eu nu mai sunt decât un alchimist ratat
în cãutarea disperatã a elixirului vieţii
