lovesc cu un fel de disperare fiecare centimetru pãtrat de infinit
gãsesc înainte de naştere formule de împachetat neantul
dintr-o rãdãcinã în altã rãdãcinã
prin ascultarea firului de iarbã
apoi îmi vãd de lichidul amniotic din inerţie
de cordonul meu ombilical din prea multã iubire
sau de cine mai ştie ce altã legãturã din speranţã
mai mult sau mai puţin închinatã clipei
sãvârşesc botezul cuvintelor în lacrimi de buburuzã
îmi cresc visele din fiecare îmbinare cu realul
ca un fel de nituri rotunde şi de netãgãduit
pe un pod aproape albastru şi uşor absurd
ca mai toate încercãrile mele de a respira
înaintea de a articula ţipãtul
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poezia ta mã duce cu gândul la suprarealism. Chiar mi se pare interesant felul tãu de-a scrie.
