mãi şi o tot frãmântai cu pumnii goi din cer în cer
un pic rotund cã mi-am cam zdrelit toate visele
din colţ în colţ într-o polatã de lemn de plop
sã-mi creascã mãcar trei cozonaci mai mentolaţi
am cernut din fãina timpului clipã cu clipã
prin sita ochilor înlãcrimaţi de apocalipse
peste maiaua din lapte de noapte şi dospealã de gând
am pus şapte ouã de pasãrea focului
şi tot frãmânt dragã pânã oi crãpa
tu sã nu uiţi sã-l bagi în cuptorul de pãmânt
şi sã-l împarţi creştineşte
sã-mi aud din moarte copiii mestecând un bogdaproste
