cine sã mai deschidã ferestre pe lunã
când toatã lumea e ocupatã cu driblatul iernii
pânã şi oamenii de zãpadã devin luptãtori galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce pãşuni
se luptã sã înfloreascã precum trifoiul cu patru foi înainte de orice alt potop
iar eu mã chinui cu un amnar pe o iascã de suflet
sã aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi sã te ocupi tu cã ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul sã odihneascã un pic
între douã furtuni parcã din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
.....................................
nu ştiu dacã pasãrea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastrã
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori sã ardã doar ca sã pot visa eu
.....................................
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea
