prin coridorul rece şi întunecos al morţii
trãiesc clipe în care niciun fir
nu-mi poate oferi o cale de ieşire din labirintul propriilor mele fantasme
iar tu zâmbeşti a primãvarã de peste munţi
precum un ghiocel rãzvrãtit
ochii mei îţi adulmecã cu nesaţ fiecare înflorire
aduc dovezi despre trupul tãu
sunt indiscreţi
te dezbracã
îţi reaşeazã fiecare petalã
dar nu te desfrunzesc
te cheamã doar te strigã chiar
şi dacã e nevoie o fac pe fluturii
.............................
depun mãrturie din starea de om
jur cã nu iubirea este vinovatã de efemer
.............................
doar oamenii de zãpadã se topesc aiurea
când li se aprinde inima
