când instituţiile domnului sunt din ce în ce mai mari
aproape invers proporţionale cu bunul simţ
întotdeauna ca o încercare de a se substitui cerului
înalţãm turle cât mai aproape de stele şi cât mai aurite
apoi zugrãvim sfinţi fictivi şi dumnezei bãrboşi
iar popii învaţã la seminar marketingul credinţei
mai dihai decât orice tatãl nostru
parcã în loc de toleranţã şi ecumenism se propovãduişte egoul
dealtfel biserica nu se supune niciunei reguli
nicio lege antitrust nu are putere aici
iar consiliul concurenţei nu se bagã la ceara luminiţelor
sau la monopolul asupra acatistelor
gropile sunt o afacere imobiliarã de succes
iar nicio rugãciune sãvârşitã fãrã taxa pe colac nu este valabilã
din când în când se iveşte câte un sfânt adevãrat
dar este repede bãnuit de cine ştie ce conspiraţie
i se scot toate lacrimile cu forcepsul
doar vina de a fi posedat de bunãtate trebuie exorcizatã
.......................................
într-un fel neamul acesta are nevoie de ceva mai mult decât o catedralã pentru a fi mântuit
.......................................
oricâte temple s-ar înãlţa
niciunul nu e mai impunãtor decât umila chilie
de unde câte un sfânt reuşeşte sã zâmbeascã tuturor relelor
