am presat totuşi o floarea de colţ lângã una de mãr
şi chiar mã doare fiecare fir de iarbã de sub vis
cum sufãr de golul fiecãrei scoici adusã de lunã
dar ştiu cã port vina pentru toate dezastrele
mai ales pentru cele ratate
de fapt apocalipsele acestea sunt cele mai grele
îmi amânã tãcerea şi nu-mi lasã loc de veşnicie
.....................................
pentru cã nu aş vrea sã le ud cu uitare
înainte de a trece prin apa care-mi va despãrţi trupul de suferinţã şi sufletul de apãsarea timpului
îmi voi sufleca amintirile
nu aş vrea sã uit nimic din ce ţi-am promis
poate cã o sã am o eternitate
sau poate cã o sã fie doar o clipã totuşi
cât sã-mi aleg o altã lume în care se te caut
doar ştii cât îmi place momentul regãsirii
......................................
oricâte blesteme mi-ar brãzda mintea
voi culege de fiecare datã mãrul sã-l împãrţim
cum altfel sã-mi caut sub tâmple cerul
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Un poem foarte frumos, ganduri simple si, totusi, profunde care imi inspira o anumita eleganta.
