apoi îmi construiesc piramide-un fel de alt pântec
de unde nicio mumie nu a descoperit veşnicia
............................................
recunosc cã mi-ar fi fost mai aproape focul
decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul
iar dacã din poziţia de fetus mã biciueşte lumina
la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuşi singura mângâiere
............................................
oricum monumentele nu fac altceva decât sã astupe mirosul insuportabil al descompunerii
(oricât de mult le-aş îmbrãca în marmorã neagrã saprofiţii îşi vor vedea de treabã egal)
dealtfel singura modalitate de a pãcãli viermii nu este nici criogenia dar nici rugul acesta de unde pânã şi moartea pare sclipitoare sau poate din durerea vieţii sunt aşa nedrept
încât mã vãd cãlare pe visul meu într-o groapã cilindricã
sãpatã invers de la 0 spre minus infinit
perpendicularã totuşi pe planul acesta ciudat numit realitate
chiar dacã orice încercare de a muri în picioare se pedepseşte cu cel puţin încã o moarte
