prin careca îmi trec oasele spre veşnica amintire
oricum nu existã destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodatã
nici destule bulevarde ale biruinţei
pe care sã mãrşãluiascã descompunãtorii de eroi
doar o albã cãrare între douã nopţi şi o scarã
pe care sã ne coboare din neant când visele când roua când cine mai ştie ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsã din spatele fiecãrui strigãt de asalt nu mai are vreme sã curgã
ori doar se amestecã cu teama de a nu muri ridicol fãrã o semeaţã movilã de pãmânt drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasã spusã
oricâte cuvinte aş şlefui
