sub steagul alb al unei imposibile revoluţii
defileazã idealuri niciodatã ideale
bocancii învaţã sã turteascã iarba
când cu stângul când cu dreptul
într-o cadenţã atât de diferitã de armonie
asemãnãtoare cu bãtãile de inimã
din piepturile oferite gloanţelor
cu speranţa eliberãrii
un fel de altfel de sinucidere
o evadare suspectã din lume
spre dincolo
..........................
doar eroii care au murit sunt ideali
se mulţumesc cu un monument funerar
şi cu o lumânare o datã pe an
..........................
nicio lume nu-mi vine bine
nu pentru cã au vreo vinã
poate doar cã eu nu ştiu sã le îmbrac
şi totuşi într-o zi
ceea ce nu pot cuprinde acum
toate aceste realitãţi care nu mã încap
mã vor intersecta într-un punct
numit moarte
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pana la punctul final avem obligatia sa luptam, sa iubim, sa plecam impliniti lasand pentru urmasi o lume mai buna.