Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	umbrele se îmbrãţişeazã firesc

amestecându-mi visele cu zorii iar tu ştii desenezi o amforã deasupra capului meu asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica pe creştet gãleata din care îmi potoleam setea (parcã nici setea nu mai este la fel acum) sorb cu nesaţ iluzia vinului dansez cu iarba zborul libelulei mã priveşti de undeva de sus ca pe ceva minunat sau pur şi simplu ca pe o curiozitate nici tu nu mai ştii ce sã vezi omul sau poetul ............................. anatomia se învaţã cel mai bine pe cadavre iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne şi formol .............................. gândul meu mai tot timpul rãzvrãtit se aciueazã în cãldura din poala ta de aici privesc şi cerul şi iarba şi-mi este duminicã mã simt ca şi cum aş fi terminat lumea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	m-ai dus, cu zeci de ani în urmã în sala de disecţie, de unde lumea se vede altfel decât atunci când visele se amestecã cu zorii şi altfel decât atunci cu gândul aciuit în poala ei, simţi cã se terminã lumea, lumea aceasta convenţionalã care se schimbã dupã locul şi clipa în care o priveşti, deştept a fost şi einstein ãla	constantin zăbran
2.	in formol nu mai simti mirosul carnii. formolul devine parte din tine. esti concentrat doar sa iei examenul si umblii prin trupul mumificat, ca si cum ar fi manechin. uneori uiti ca a fost om, pana ii vezi mainile si capul... cand inveti anatomia, sufletul te priveste din exterior si iti spune, unde ma cauti, eu, sunt aici.	Amena

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]