mângâiaţi-mi orgoliul sã-mi creascã aripi de sopranã
nu cãutaţi esenţe pe un câmp sterp
rãsturnaţi-mi cuvintele în mocirlã
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
m-am întrebat de multe ori : din ce suflete se nasc asemenea poezii ?, din ce trãiri profunde ? ce muze le inspirã ? Pentru Pitagora iubirea avea forma unui pãtrat, pentru tine forma unui triunghi, desenezi mereu triunghiuri
Dacã nu ştii, dar ştii, îţi spun eu: versul tãu este o
patimã, este sfidãtor de minunat, este frustrant
prin unicitate şi rafinament, imprevizibil şi armonios.
Aşa se vede de afarã. De este adevãr, de este
doar visare, doar omul Tudor ştie. Rãmân o tangentã
admiratoare a cuvântului tãu scris.