aşa cã dupã ce-mi voi sãruta marea
iar urmele mi se vor agãţa argintiu
pe cãrarea care duce în lunã
vreau sã dezleg poetul de fiecare trãire
sã-i desenez menuetul pas cu pas
prin mozaicul asurzitor de sub tãlpile inimii
dar îmi ninge mov prin ochii
aşa cã o sã vã povestesc doar
cum cresc fulgii dinspre stele
................................
un pãianjen de cristal ţese lacrimi
nu din lut nici din cer
nici mãcar din durerea aceasta
parcã din ce în ce mai limpede
diamante pentru o fereastrã rotundã
mai întotdeauna cu vedere spre un imposibil rai
................................
nu din vise se cern galaxiile
caut în zadar constelaţiile prin oamenii de nea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cu cât talent diseci acest realism convenţional, iluzoriu, şi ne prezinţi faţete atât de frumos colorate, felicitãri