Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Ocupat cu numãratul stelelor înşir nisipul....
...pe o funie de vis!
Nu era deloc supãrãtor sã dorm pe plajã. Mã simţeam mult mai aproape de cer şi luna, doamne, parcã vroia sã coboare printre scoici. O clipã am avut o tresãrire. Albã! Doar soarele este de vinã pentru aceastã iluzie. Stelele muncesc din greu pentru bucuria ochilor mei. Iar eu îi închid, sã-mi fac cerul meu. Banalitatea infinitului nu vine din imensitate, deşi cred cã toate aceste nesfârşiri neşfârşite nu cunosc noţiunea, altfel de ce s-ar repeta aşa, dintr-unul-ntr-altul, fãrã nici un fel de explicaţie?! Cred cã de boala asta sufãr eu! Mereu caut explicaţii, chiar şi acolo unde acestea sunt de nesuportat, sau poate tocmai de aceea.
Parcã valurile ar vrea sã mã înveleascã. Într-un anume fel sunt şi eu un val. Poate cã de aceea mai fac uneori spume, când sunt furios. Nu sunt neamul lui Poseidon, nici cu Afrodita nu mi-am încercat norocul, dar îmi place sã cred cã au existat aievea. Oricum, eu am trãit legendele Olimpului.Aceastã enclavã de zei, care au înfãţişãri umane. Uneltesc, mint, pun patimã, sunt plini de sine, cu ifose, au ierarhii, chiar şi un program, şedinţe, comitete şi tot felul de alte chiţibuşurii pe care le-au dãruit în timp supuşilor. Ar fi aiurea sã cred cã i-au stricat oamenii. Poate doar Dyonisos a fãcut-o latã mai des dar el are întotdeauna o scuzã. Hâc!
Mirosul verde, a delfin jucãuş, un licurici, ieşit parcã mai devreme anul acesta (poate e doar un spiriduş...sssst, sã nu cumva sã realizeze cã l-am dibuit), în larg luminile din rada portului şi, risipindu-se printre valuri, luna care pleacã în zãnateca ei cãutarea a pefectului, toate aceste bonusuri de la hotelul meu de miliarde de galaxii sunt garanţia cã nu a fost deloc supãrãtor sã dorm îmbrãţişat cu cerul nopţii pe un pat de scoici clevetitoare.
Doar pentru o clipã mi-am închipuit cã te vãd, ca pe o Afroditã îmbrãcatã în rochie de searã, apoi un pescãruş m-a trezit din reveria nisipului. Sãlbatic, tãrâmul în care stelele cresc din iarbã, aproape virgin, precum un rai pãrãsit de pereche, se pierde într-un abur primordial.
