Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Sunt ciudat, totuşi!
Asfaltul miroase a ploaie de varã. Dincolo de aceastã aromã se aud sirenele imposibile ca un anunţ cã se mai şi moare din când în când. Traversez pe verde între douã zile şi-mi golesc buzunarele într-un birt de cartier. Cu patimã. Cu pãcat. Desfac gândurile din sepia în baloane de sãpun şi zâmbesc amar unei închipuiri. Rostesc o rugãciune între douã înghiţituri de sânge de taur şi adorm cu ochii deschişi spre tavanul acesta parcã din ce în ce mai aproape de podea. Mã rãsfãţ cu un vis de Zefirelli înainte de a mã întoarce prin furcile caudine ale unei noi zile. Asfaltul îşi vede de praful lui. Lacrimile nu se combinã cu bitumul dar par mult mai mari şi negre. Ca mai toate bubele. Trec pe lângã o dugheanã cu flori altoite. Miroase ca la înmormântãri. Dulce. A crini. A libertate. A veşnicie. Wow! Florile de câmp îmi amintesc de mama mea. Şi de cãprioare. De bucuria de a aduna stele de pe pãmânt. De felul acesta de a nu creşte niciodatã. Cineva mã înjurã, eu nu pot decât sã-i zâmbesc. Mã crede ciudat. Chiar sunt ciudat.
