cine sã creadã în bunãtate cu atâta nefireascã încredere
dacã nu creatorul îngerilor
poate cã şi dumnezeu este lovit de poezie
altfel cum ne-ar lãsa liberul arbitru
când noi l-am ales pe barabas
am dat raiul pe un blestem
şi pe isus pe treizeci de arginţi
ca sã avem speranţa învierii stindard pentru o inevitabilã moarte
poate cã toma nu avea sânge de poet
dar ştia bine sã pescuiascã prin lacul viselor
cu nãvodul îndoielilor
realitatea
din când în când împãraţii dau foc romei
gladiatorii viseazã o lume dincolo de setea crudã de spectacol
iobagii mãlai pe sãturate
fluturii primãvara eternã
toate revoluţiile au câteun poet cu pieptul dezvelit
gata sã-şi ofere inima garanţie pentru cãutarea de ideal
sunt cei care scriu platformele program obişnuiţi cu utopiile
apoi trec înapoi la visele lor
cuminţi precum o libelulã în cãutarea altei zile
aşeazã o mie de vieţi într-una singurã
rãtãcesc indecisi între douã eternitãţi
deseneazã stele pe un cer virgin
cu nepricepere
un fel de cale a robilor spre niciodatã înapoi
cine ar fi nebun sã se-ntoarcã în lumea poeţilor
poate doar dumnezeu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Adevarat ai grait, Tudore,Dumnezeu este cel mai mare poet al tuturor vremurilor, infinitul e doar un poem scris într-un moment de bucurie, creaţia o epopee fãrã de sfârsit iar naşterea lui Iisus şi patimile sale o tragedie ca o lacrimã a Domnului în
încercarea de a se împãca definitiv cu lumea
Mai viu ca niciodatã, mai sensibil ca oricând! Tot binele pentru sufletul tãu
frumos şi viaţã lungã pentru a zãmisli alte minunate versuri. Poeţii existã!