Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
E toamnã în inima mea!
Sunt unul din cei care nu te-au citit, Nichita! E aiurea când vãd câţi spun cã te citesc zi şi noapte. Eu unul recunosc cã nu reuşesc sã citesc poezie. Cred cã poezia ta mi-ar fi şi mai imposibil de citit. Sunt aşa mulţi cei care reuşesc sã desluşeascã prin citit toate misterele misterioase ale misterului liric încât eu aş fi un biet amator fãrã ştaif în aceastã pleiadã de profeşionişti ai lecturii. Nu ştiu alfabetul acesta şi fiecare cuvânt din fiecare vers îmi pare scris într-un alt fel de limbã. De aceea trebuie sã inventez alfabetul fiecãrei poezii în parte... şi nu am nici timp, nici pregãtirea necesarã unei asemenea interprinderi. Aşa cã aleg sã nu citesc poezie decât sã cad în pãcatul general al celor care adapteazã fiecare scriere la un numitor comun. Poezia este un alt fel de a spune.
Aşa cum am mãrturisit, dragul meu poet, nu te-am citit niciodatã. Pentru cã nu era nevoie sã fac aşa ceva. Am luat din cãrţile tale toate spaţiile libere şi le-am mãsurat. Am stabilit ecuaţii pentru fiecare oftat nescris. Am trasat grafice pentru toate iluziile dintre douã poezii concludente. Fiecãrei respiraţii i-am potrivit o anume bãtaie de inimã. Chiar şi atunci când parcã nu respiri de loc am reuşit sã ascult şoptita sistolã. Am stabilit cã poezia e un alt mod de a spune şi cã dacã nu sunt atent voi scãpa esenţialul acesta care nu se poate scrie niciodatã prin cuvinte. De aceea nici nu se poate citi.
De la tine am învãţat sã tac atunci când nu mai ştiu de unde îmi vin cuvintele. Şi chiar dacã nu pot sã citesc poezia nu înseamnã cã nu încerc sã o trãiesc prin fiecare celulã. Ba mai mult, Nichita. Ascult muzica necuvintelor şi desenez petale stelelor aşa cum dansez cu fiecare buburuzã care îşi pune mintea cu mine. Vezi ce ciudat sunã declaraţia aceasta pentru cei care o vor citi doar.
Ştiu cã eşti aici! Nimic din ce vor spune cei care stabilesc adevãrurile nu-mi poate lua aceastã certitudine. Dovadã cã pot vorbi cu tine de câte ori vreau. Chiar dacã nu te citesc niciodatã şi ori cât de mult m-aş strãdui sã te povestesc altfel decât ca pe o inimã ce-mi acoperã inima poate într-o zi voi reuşi sã desfac de gravitaţie fiecare cuvânt scris în limba frunzelor sau a flugilor de nea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Din lumea necuvintelor ne razbat atitea stele si azi...
