Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
21 martie- ziua mondialã a poeziei
Nu putea fi decât la echinocţiu. O recunoaştere a faptului cã poezia e la fel cu primãvara. Poeţii se mulţumesc sã fie un fel de efemeride care polenizezã cuvintele. Poate cã uneori şi-ar dori sã fie normali. Chiar încearcã. Sunt însã jalnici când o fac pe matematicenii. De la adunare şi pânã la matrice stabilesc legi atât de inutile încât par axiome. Nu demonstreazã zborul şi nici nu cautã mãiastrele de ou dar încearcã sã deseneze universul din inima lor. Aleg o razã cât poate gândul sã nu o gândeascã şi rãstãlmãcesc dogmele. O fac ca şi când cineva ar avea nevoie de îngeri ca sã scuture norii de toatã iarna. Şi le ninge din cireşi. Întotdeauna invers acelor de ceasornic. La fel cum nu orice margaretã stabileşte ireversibil ordinea iubirii. În acelaşi ritm cu floarea soarelui. Descântã licuricii de dans şi rãspândesc macii cum le vine din suflet nemãrginirea. Ştiu cã poeţii nu cred în zile. Ştiu cã pânã şi azi nu vor înceta sã viseze aşa cã ce rost ar avea sã le zic ceva despre o sãrbãtoare când ei nu au decât duminici în sãptãmâna lor. Pânã şi dumnezeu a încetat sã-i mai certe. Le-aş ura multã inspiraţie dar ar suna a înjurãturã. Poeţii nu scriu din lunã. Nici mãcar din vise. Ei doar deşirã viaţa lor în strune de vioarã. Şi ne cântã durerea ca şi când eternitatea s-ar mãsura cu lacrima. Totuşi oamenii sãrbãtoresc poezia azi... şi cum poezia este esenţa fiecãrei arte nu pot decât sã-mi desfac inima într-un poem de cristal.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Fiecare din noi suferã la gândul cã dispare, neauzit şi nebãgat în seamã, într-un univers indiferent, şi de aceea ţine, cât mai e timp, sã se transforme în universul propriilor sale cuvinte...drept care putem spune, cu deplinã îndreptãţire, cã suntem cu toţii poeţi.
