Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	într-un anume fel sunt tot acel copil

unde sã plece vînãtorul de stele zburãtorul cãii lactee lacrimile acelea docile dintre douã rãbufniri de veselie şi o tumbã pe asfalt siguranţa cã dumnezeu existã în spatele cruciuliţei de la gât acolo lângã cheia de la apartament deasupra pieptului sub buzele care sãrutau cu patimã trupul crucificat cu speranţã cu acel fel de a gândi viaţa zglobiu fistichiu abracadabrant ca pe un sesam plin de mistere o lume în care încap poveştile şi nimeni nu moare dacã nu e rãu dacã nu e zmeu eram copil nu ştiam nici de unde vin nu bãnuiam nici încotro mã îndrept dar eram nemuritor între timp am crescut nu mai port cruciulţã la gât nici cheia de la casã nici lacrimile nu mai sunt docile calea laptelui e o galaxie eu sunt un biet muritor cu rãu de înãlţime şi fricã de zbor nu mai vânez stele aripile acelea le-am ascuns de teamã sã nu par caraghios sau un ciudat nelalocul lui într-o lume genune sunt doar un nume de pus pe o cruce un trup bolnav dator pãmântului dar ştiu cã-ntr-un anume fel sunt în adâncul sufletului tot acel copil vânãtorul de stele cochete din nesfârşire din fericire încã mã joc cu luna şi zâmbesc soarelui aşa ca şi cum aş fi nemuritor

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Muritori suntem cu toţi, dar zâmbetul versului tãu ne împacã mereu cu acest lucru. Felicitãri.	Lucia Pătrașcu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]