Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Ba da, ba nu, aşa eşti tu!
Când vine vorba de sfârşitul lumii eu mã gândesc cum o sã arate viitoarea. Lumile se schimbã destul de des, revoluţii, insurecţii, rãzboaie mai mondiale sau mai puţin mondiale, de o zi, de un veac, de toate rozele, de toate merele. Chiar şi pãcile schimbã lumea. Mai ales ele! În fiecare zi este cel puţin o apocalipsã cum în fiecare om este dumnezeu dar şi întunecatul. Nu am dovezi despre nesfârşire dar în principiu nimic din ce are un început nu poate fi fãrã margini decât printr-o întoarcere în sine. Cum bãnuiesc universul de un început tot aşa îl pot bãnui de sfârşire dar din punctul meu de observare este în mod cert infinit. Sunt un observator totalmente influenţabil şi niciodatã obiectiv pe deplin, nu pot mãsura nimic fãrã sã-mi consult umbra. Aştept încã o apocalipsã, apoi, cel puţin deocamdatã, voi dezlega nodul care mã face sã par spânzurat în propriul meu eşafod. Încep sã respir uşor precum primul peşte care s-a hotãrât sã o facã şi altfel. Pãrãsesc cu o oarecare disperare oceanul şi-mi caut refugiu în prima baltã. Schimb lumea de fiecare datã când trebuie sã-mi gãsesc o cale de a fi. Din pãcate sunt supusul vieţii şi am instincte de supravieţuire deşi am momentele mele în care m-aş abandona într-o plutire fãrã nicio noimã, fãrã niciun azimut, fãrã hartã şi fãrã niciun cap compas, acea derivã în cãutarea unui mal izbãvitor. Sunt de multe ori în situaţia de robinson crusoe. Azi e o o altã zi în care malurile se surpã şi mã trezesc înconjurat de hãuri. Punţile sunt antice, lipsite de siguranţã, parcã fãrã alternative în schimb hãurile devin din ce în ce mai întunecate. Mã strãduiesc sã strãbat noaptea cu ochii fixaţi la luceafãrul de dimineaţã. Se întâmplã ca miazãnoaptea sã fie punctul nemişcat. Eu mã rãsucesc în vis, ochii se deschid cu lacrimi şi nimic din zâmbetul de dinaintea somnului nu mai gãsesc sub fardul disperãrii. Suspin şi o iau de la început. Nu am de ales. Viaţa va trebui sã mã mai suporte.
Lumea mea începe cu tine însã apocalipsele astea nu se mai saturã. Ba vin, ba nu vin!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mai presus de noi e viata din noi pe cere in fiecare zi o invatan pe de rost,un semn!
Si vom trãi fericiţi pânã la adânci bãtrâneţe...cu sau fãrã toate poveştile acestea cu miros de comerţ ieftin şi cu iz nostradamic...Lumea, Tudore, abia începe...de fapt
