Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
cu fiecare rãsãrit învãţ sã mã împac cu ap
Nu sunt bun de numãrãtor în nici o fracţie. Deşi mã împart aşa des am valenţe clare de numitor. Chiar un numitor cu tendinţe de numitor comun. E ca şi când aş face parte dintr-o fracţie suprapusã haotic. Sunt supus vieţii, lupt pentru aceastã existenţã cãutând sprijin în speranţa unei viitoare şi iluzorie vieţi de apoi. Trãiesc prin mine dar dupã reţete general acceptate. Nu pot fi aşa cum simt pentru cã trebuie sã mã supun socialului. Sunt multe stãri pe care societatea le-ar înfiera încât mã vãd nevoit sã-mi folosesc imaginaţia drept existenţã complementarã. Nici mãcar în scorbura mea nu pot fi tot timpul dezbrãcat. Acel ceva atins de educaţia obligatorie se împotriveşte tendinţei mele de anarhie. Îmi este teamã sã exist altfel decât este unanim acceptat pentru a nu fi izolat şi ostracizat. Nimãnui nu-i este îngãduit sã sarã din rând decât dupã un anumit algoritm supus obligatoriu celor care deţin vremelnic puterea politicã şi bineînţeles implicit frâiele sociale. Dacã nu te încadrezi în anumite tendinţe, dacã nu reuşeşti sã treci de furcile caudine ale celor care hotãrãsc regula jocului rişti sã-ţi treci viaţa la categoria inutil; poate şi din aceastã cauzã compromisurile sunt singurele cãi prin care sã-ţi gãseşti un loc de pãtrundere în piramida iluzorie dar concretã a elitelor . Din când în când se nasc revoluţii şi se mai inverseazã pentru câteva clipe polii însã cei care ştiu cum sã se adapteze noilor idealuri fãrã a renunţa la reţetele consacrate de milenii îşi vor pãstra locul în apropierea factorilor de decizie nou nãscuţi. Nicio extremã nu aduce puterea pentru mult timp. Niciun lider autoritar nu moare de bãtrâneţe decât ca o excepţie care va întãri regula aşa cã pentru a mã împãca cu aceastã viaţã sunt nevoit sã-mi accept condiţia de muritor fãrã a mai cãuta infinitul în fiecare mãsurã etalon.
Obişnuit sã-mi trãiesc rãsãritul cu veselie nu vãd de ce trebuie sã plâng când soarele apune; la urma urmei dupã o noapte nu poate veni decât un alt rãsãrit şi asta este o certitudine atât timp cât o pot verifica!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
intre rasarit si apus invatam sa traim,sa iubim,sa fim buni,sa iertam chiar daca nu corespundem tiparelor "elitei" dam voie celor perfecti sa iasa in fata si sa arunce cu piatra(poate va fi cu efect de bumerang,niciodata nu se stie) - un semn = un nod=o imbratisare pentru un mare amic!
