Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
azi lumea începe cu tine...
...mâine e deja departe
Voi schimba lumea pentru tine! Mint, pentru noi, fãrã tine lumea mea nu existã. O voi lãrgi, sã te încapã, sã mã cuprindã...mint, mâine lumea o sã ne înghitã şi vom deveni banali. Atât de oameni, cu grija zilei de mâine, cu spaima morţii de ieri, cu oboseala trupului, cu limite şi îndoieli, cu rãvãşite speranţe uitate pe lunã, fãrã mângierea ierbii, fãrã nisipul furat clepsidrei...atât de bãtrâni încât visele putrezesc pe o plajã uitatã de valuri şi lipsitã de scoici.
Niciodatã nu e de ajuns un nebun. Unde sunt doi deja au lumea lor aşa cã acum înţeleg de ce nu-şi schimbã niciodatã cãrarea, de ce aleg albul sau negru, veşnica diagonalã care nu se întretaie niciodatã. Doar regina îşi mai permite diagonala.
Din când în când prezentul mã ciupeşte de inimã. Sunt aşa prins cu ce va sã fie încât soarele nu se vede nici când rãsare nici când apune. Nici stelele nu sunt prezente la numãrãtoare. Palide lumini ale unor lumi moarte, vesele strãluciri ale unor lumi viitoare. Cometa sufletului meu nu îşi cautã coada...e aşa multã gheaţã între douã arderi succesive încât bãnuiesc de întuneric toate novele, toate supernovele, fiecare naştere, fiecare moarte.
Mã caut de ochi, de urechi, de fiecare parte a trupului care culege adevãrul despre clipã. Apoi, fãrã sã mai întreb inima, desfac informaţiile în da şi nu, în alb şi negru, în drept şi strâmb...în ce şi cum. Derulez apoi pe repede înainte. Sã mã vãd când nu mai sunt. Sã vãd cum este fãrã zbuciumul meu pãmântul. Sunt aşa dezamãgit încât nu mai are rost sã consum aerul. E tot rotund, e tot cu oameni în cãutarea zilei de mâine, niciodatã nu se ocupã de viaţã decât la trecut. Pentru regrete nu este prezentul. Nici viitorul nu este ceva sigur dar mãcar e o proiecţie frumoasã a ceea ce va deveni, cu ajutorul clipei, trecut.
