Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
nu viaţa e inutilã ci felul meu de a o trata
Îmi port viaţa neglijent, când pe un umãr de bãrbat când pe o aripã de fluture...aşa e felul meu ciudat de a trãi; sunt convins cã la împãrţirea destinului eram cu gândul la flori de cactus sau mai ştiu eu la ce nesãbuite plãceri pãmântene. Nu-mi sunt clare multe din viaţa asta dar nici nu prea conteazã ( credeţi cã numai eu ştiu asta?!...) oricum nimic din ce contabilizez nu are relevanţã într-o altã dimensiune. Dar oare mai sunt şi altele?De ce nu?De ce sã cred cã numai fiinţarea mea este supremul? Cred cã toţi oamenii se cred buricul pãmântului, fiecare crede cã duce lumea în spinare şi cã dacã nu era sã fie nimic nu ar fi fost...apoi trec uşor în partea opusã şi înţeleg cât de mici şi neînsemnaţi sunt în fapt ( mai bine prima atitudine, îţi dã o anume stare de ...de ).
Dar vorbeam de mine şi deja începusem sã divaghez...chiar aşa, vorbeam despre mine sau despre ceea ce numesc viaţã şi despre felul meu neatent de a o trata ca pe un lucru serios ( la urma urmei e unicã, irepetabilã, mize...nu, nu e nicicum sau este aşa cum vrei tu sã fie...oricum sunt cam indolent când vine vorba de concretul acesta) cu gravitatea cu care o privesc cei mai mulţi oameni. Am fost educat destul de bine, am cãutat mai mereu sã fiu decent, corect, responsabil, cu "principii"...chiar plictisitor de educat, aproape cã devenisem un excelent plãtitor de taxe şi impozite, un bun tatã şi un minunat soţ, cetãţeanul care are pretenţia de a se implica în viaţa cetãţii cu speranţa cã poate aduce ceva bun în acest inutil şi gripat angrenaj....nu aş vrea sã fiu nici anarhist (deşi parcã în haos se naşte ordinea viitoare), spun cã nu vreau sã fiu nici gicã contra; nu aş vrea sã schimb petalele florilor, nici ordinea anotimpurilor ( ba cred cã uneori aş vrea, sic) poate cã nu aş vrea sã schimb ceea ce ştiu pe ceea ce nici nu bãnuiesc cã ar trebui sã fie...zic "poate" pentru cã nu mai sunt sigur pe nimic. Nici mãcar pe axioma unitãţii. Nici pe infinit şi nici pe nedefinit...starea asta de îndoialã nu e bunã dar...e o stare creativã.
Şi totuşi spuneam cã-mi port viaţa neglijent, fãrã o anume rigoare( chiar nu ştiu nici când nici de ce am devenit aşa lipsit de matematica vieţii)...cu o anumitã dozã de inocenţã ( asta ca sã fiu indulgent cu un tip aşa aiurea ). Dar ştiu cã oricât m-aş strãdui sã fiu cum vrea sufletul meu aşa ceva este imposibil. Cred cã ori sufletul meu a ales prost personajul pe care sã-l însufleţeascã ori ...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudor, viata trebuie traita din plin
nu numai "cu gandul "...
