Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
nu iubirea e vinovatã de efemer
Uneori cred cã totul are loc pentru cã cineva a hotãrât cã hazardul nu e altceva decât planificarea haosului iar timpul mãsura ireversibilitãţii. Poate Socrate are dreptate şi zeii sunt oameni ca şi noi, poate cã şi-a meritat nectarul de cucutã şi nemurirea de dupã...niciun adevãr nu e întreg atât timp cât deranjeazã, nicio îndoialã nu e perfectã atâta timp cât încerc sã o înving prin hotãrâre. Cunoaşterea nu e un pãcat dar paradoxal este felul geometric de creştere a întrebãrilor la poalele rãspunsurilor; nu spun cã ignoranţa poate face fericit pe cineva. Fiecare om e un univers, fiecare univers este o fiinţã, big bangul ar putea fi embrionul la prima dividere iar toate stelele formaţiuni vi într-un corp în creştere. Ştiu cã nu ştiu nimic dar asta nu mã împiedicã sã dezleg gândurile, sã le ofer zborul, plutirea, imponderabilitatea. Mã întreb adesea dacã meritã sã cauţi rãdãcina nufãrului sau e de-ajuns sã te bucuri de frumuseţea lui.
Viaţa este minunea pe care materia o trãieşte prin intermediul sufletului. Nu trece nicio zi sã nu mã întreb cât din ce ating, cât din ce consum şi desfac de matrice în fiecare clipã, cât din ce devine energie, cât din ce devine gând, sunt de fapt entitãţi universale...mã întreb câte universuri locuiesc în mine şi în câte universuri sunt integrat(sã nu spun închis).
Sentimentul cã sunt parte dintr-un întreg, vina pe care o port pentru fiecare durere, naturalul, firescul(de multe ori aşa de complicat) toate acestea fac existenţa vie. Trecerea în starea de repaus(prin moarte) oferã posibilitatea materiei sã-şi schimbe matricea apoi sã conveargã în alte forme de existenţã. Chiar dacã relaţia intrinsecã a evoluţiei nu aduce nicio dovadã în sprijinul credinţei, chiar dacã aparent nimic nu se pierde şi totul se transformã, nu ştiu de ce am sentimentul clar cã legãtura dintre entitãţile universale se face la nivelul iubirii.
Acum depun mãrturie din starea de om şi aduc cu mine convingerea cã nu iubirea este vinovatã de efemer.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
de apreciat marturisirea lirica...cred ca ar trebui sa selectezi proza si nu poezie...oricum un text frumos, felicitari
