De la naştere mi se trage. Oricum eu nu am nicio vinã în asta...sau poate am?!...
Sunt un condamnat fãrã niciun drept la apel; nicio instanţã nu mã poate absolvi de frumoasa cu ochi negri şi despletite plete ( bogdaproste cã e femeie ). Între naştere şi executarea pedepsei locuiesc într-o închisoare cãreia îi zice trup atât timp cât sufletul meu licãreşte prin el. Din când în când mã doare...offf, durerea trupeascã este beneficã întru acceptare.
Cum sã-mi trãiesc aşteptarea spre veşnicie decât adunând bucãţi de trup neînsufleţit şi cãutând sã-i dau valoare prin trãire...construiesc efemere întrupãri ale gândului, le conceptualizez, le ofer o noimã, încerc sã clãdesc o scarã pe care sã-mi înec dorinţa de înalt. Asta cu disperarea cã timpul nu-mi va fi niciodatã deajuns. Oare conteazã câte clipe risipesc dormind?!
Cred cã de aceea mi-am programat visarea...cum aş fi acceptat altfel sã dorm atât din aşteptarea asta care devine din ce în ce mai interesantã cu cât sfârşitul e mai aproape. Offf, cred cã şi matematica mã ajutã sã-mi numãr zilele...dacã nu ştiam sã numãr nici nu contau câte sunt şi nici câte vor mai fi. Deci, cunoaşterea e o hibã în calea fericirii.
Acum înţeleg de ce fericiţi sunt cei sãraci cu duhul.
Dar eu vreau sã ştiu de ce şi pentru asta mã voi naşte de câte ori va fi nevoie!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
odata nascuti cu o moarte suntem datori dar pana atunci,mii de muze sa ne-ncante - cu drag!
Te-ntrebi ades ce-i moartea
Iar viata...pentru ce
Cand moartea este viata
Iar viata... moarte e
Si nu vei sti raspunde
Caci zilele se duc
Si trece-n moarte viata
Iar timpul...e uituc
eşti condamnat poetule
sã fii pentru peniţã aur
creionului ascuţitoare
eşti condamnat ca-n univers
sã fii al slovei prea-cãrare
eşti condamnat sã arzi în focul
ce in gheena se aratã
în urma ta va rãmânea
un gând şi poate o eratã
