nu pot numãra durerile
sunt ocupate cu recensãmântul frunzelor
cu plecarea cocorilor
din când în când
un mãr roşu
fluturii nu mai au niciun rost
nicio floare pe niciun ram
ba câte o raţã sãlbaticã
chiar şi lebedele fug
fãrã nici un acord
cu mute dureri necântate
într-un sfârşit de partiturã
precum un început de ou
nicio aripã de cearã
într-o inutilã cãldurã
nesecate izvoare
sub nicio plajã
câtã varã
în scoica de sub cap
câtã primãvarã
în toţi mugurii
cât viscol deseneazã
valsul fulgilor
din visele neîndrãznite
dansul caraghios al pinguinului
între douã aureole şi un titanic
toamnele sunt tot ce conteazã
un fel de coacere a primãverii