Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
visul ca o repetiţie pentru conştient
Visul e capacitatea de a aluneca între lumi, o mãsurã a clipei care se vrea amintire sau o proiecţie a gândului în planul atavic al instinctului...un complicat joc de-a cercul într-o lume din ce în ce mai supusã paralelipipedului ca alternativã piramidei. Visul ca fenomen fiziologic este supus analizei ştiinţifice şi disecat cu amãnuntul deşi nu s-a reuşit,încã, sã se gãseascã partea din creier care este respoasabilã de vis.
Nici ce implicare are sufletul nu se poate stabili (oricum nimeni nu a demonstrat existenţa sufletului); nici de ce unii oameni viseazã şi din picioare sau în cuvinte ori dau formã artisticã chemãrilor astrale prin atingere divinã...offf, nici asta nu se poate demonstra.
Când ochiul se închide în afarã creierul are libertatea de a crea proiecţii paradoxale care în starea de veghe ne scapã atenţiei...unii oameni, mi se întâmplã şi mie, pot coordona visul, pot impune soluţii şi desãvârşi stãri care în realitatea fizicã sunt imposibile. În vis putem aloca timp acelor pãrţi de viaţã pe care în conştient le dãm la o parte; putem sã plângem durerile, putem trãi fericiri interzise, ne putem crea planeta noastrã în care sã fim aproape de idealuri. Putem trãi dezastre şi prin asta sã fim cumva antrenaţi pentru eventualitatea lor; oricum e demonstrat cã visul dezvoltã creativitatea. Uneori de o maniera care poate duce la amestecul dintre realitatea fizicã şi proiecţiile onirice.
Dar care creator de frumos nu face asta într-un mod numit artã?!...
Am momentele mele de vis, de iluzie, de cãutare ideaticã a trãirilor...ştiu însã sã desfac planurile şi sã amestec atât cât este nedãunãtor narcoticul visãrii în durerea vieţii.
Rãsucesc raza visãrii şi desenez stele în universul meu. Vã scriu asta cu speranţa cã într-o zi lumea va fi aşa cum o pot desena.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Pentru artã visãm, pentru cotidian trãim. Se poate aduce cotidianul în artã. dar o viaţã în visare cred cã este cel puţin un coşmar.
